P r e z e n t a r e A r h i v a Muzeul Literaturii Române C o n t a c t

bullet

Casa "Vasile Pogor"

bullet

Casa memorială "Otilia Cazimir"

bullet

Bojdeuca "Ion Creangă"

bullet

Casa memorială "George Topîrceanu"

bullet

Casa memorială "Nicolae Gane"

bullet

Casa memorială "Mihai Codreanu"

bullet

Casa memorială "Mihail Sadoveanu"

bullet

Casa "Dosoftei"

bullet

Muzeul "Mihai Eminescu"

bullet

Casa memorială "Vasile Alecsandri"

bullet

Casa memorială "Costache Negruzzi"

Casa "Vasile Pogor"

Adresa muzeului: str. V. Pogor, nr. 4, Iași, telefon 032/213210 sau 032/145760, cod 6600

Casa "V.Pogor" este sediul muzeului ce are ca obiect literatura română modernă și contemporană dar cu precădere perioada marilor clasici, a societății literare "Junimea". Clădirea a fost construită în 1850 de către vornicul Vasile Pogor, împreună cu soția sa Zoe. Această dată este atestată printr-o piatră hexagonală găsită, după săpăturile efectuate în vederea restaurării, pe care se află inscripția, cu caractere chirilice: "V.Pogor 1850 și soția sa Zoe". Imobilul are un bogat și lung istoric legat de viața culturală a Iașului fiind loc de întâlnire pentru intelectualitatea orașului, sediul Societății Literare Junimea (1863) și al Revistei "Convorbiri literare" (1867). Dintre numele de răsunet care au frecventat cercul junimist amintim mai întâi pe cei cinci întemeietori: Titu Maiorescu, Vasile Pogor, P.P. Carp, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi, apoi Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ion Slavici, Vasile Alecsandri, Vasile Conta, A.D.Xenopol, N. Gane ș.a.

Muzeul este inaugurat în 26 decembrie 1972. Clădirea destinată spațiului muzeal este compusă din douăsprezece încăperi ale expoziției permanente și o clădire anexă, inaugurată în 1994, care protejează intrarea în catacombele Casei "Pogor", restaurate în perioada 1993-1994. Ele cuprind culoare cu ramificații pe două nivele (datând din secolele XVIII și XIX). Aici funcționează așa numitul Club Cultural "Junimea", locul ce găzduiește multiple activități organizate de Muzeul Literaturii Române, Iași: conferințe în cadrul serilor revistei "Dacia literară" (reeditată de Muzeul Literaturii Române, Iași), Cenaclul Literar "Junimea", simpozioane, aniversări, comemorări ale personalităților culturale românești, întâlniri cu scriitori români sau străini, prezentări și lansări de cărți și reviste literare, recitaluri de muzică, vernisaje de expoziții de artă.

Vasile Pogor vinde imobilul și parcul înconjurător Mariei Moruzzi Cuza, mama viitorului istoric Gh.I. Brătianu (fiul primului ministru I.I.C. Brătianu, înfăptuitorul Marii Uniri a Statelor Române după primul război mondial) și discipol al lui N. Iorga. În perioada de după 1906 casa suferă unele modificări. După al doilea război mondial imobilul a fost folosit drept sediu pentru diverse instituții apoi a suferit o nouă restaurare în vederea amenajării Muzeului de Literatură.

bullet

O primă secvență a muzeului se ocupă de personalitatea celor doi mari proprietari ai casei: Vasile Pogor, junimistul și Gh. Brătianu istoric și politician. Apoi continuă ilustrarea momentului de început al literaturii române moderne. Printre exponatele valoroase amintim: "Letopisețul Țării Moldovei" de Nicolae Costin în copia lui Al. Beldiman, 1825; "Heniada" de Voltaire în traducerea lui Vasile Pogor (vornicul), București, 1838; "Gramatica" de I. Văcărescu, Viena, 1787; "Jucăria norocului" traducere de Lazăr Asachi (tatăl cărturarului Gh. Asachi) Iași, 1816.

bullet

Prezentarea perioadei pașoptiste și unioniste, "Dacia Literară" (1840), personalități și opere literare legate de gruparea din jurul revistei amintite. Exponate de valoare: C. Negruzzi, "Aprodul Purice", Iași, 1837; "Maria Tudor" și "Angelo, tiranul Padovei" de Victor Hugo, în traducerea lui C. Negruzzi, Iași, 1837; Almanah de învățătură și petrecere de M. Kogălniceanu, Iași, 1844; "Histoire de la Dacie, des Valaques Transdanubiens et de la Valachie", M.Kogălniceanu, Berlin, 1854; "Letopisețele Țării Moldovei", Iași, 1845-1852.

bullet

Societatea "Junimea"; momentul fondării, " Prelecțiuni Populare", Revista "Convorbiri literare", scriitori junimiști, opere. Exponate de valoare: "Convorbiri literare", an I, 1867-1868; "Critice" de T. Maiorescu, București, 1874 (exemplarul a aparținut junimistului Th. Burada); "Convorbiri literare" nr. 4/70, 5/76, 7/75, 7/78 (cu debuturile marilor junimiști Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici); Poezii, Mihai Eminescu (prima ediție, București, 1884).

bullet

Salonul "Junimea", reconstituie atmosfera "Junimii" din perioada întrunirilor în casa lui V. Pogor, între 1863-1885 și expune obiecte originale de epocă ce au aparținut junimiștilor: T. Maiorescu, Iacob Negruzzi, I.M. Melik, Nicolae Culianu, Duiliu Zamfirescu. De semnalat: tapițerie, sec. XIX, lucrată la Viena, pian "Steinway", oglindă de cristal, sec. XIX, aparținând lui I.L. Caragiale.

bullet

Ultima secțiune a muzeului este dedicată literaturii române din Basarabia și Bucovina, apoi celei contemporane, reprezentată iconografic, cu ediții rare, manuscrise originale și obiecte aparținând scriitorilor.

Din anul 1994, clădirea muzeului se află în restaurare. Expoziția permanentă va suferi o nouă reorganizare, iar muzeul va fi redat circuitului muzeal ieșean în cursul anului 1998. Colectivul muzeului este alcătuit din: patru muzeografi cu studii universitare și cinci supraveghetoare cu studii medii.

Casa memorială "Otilia Cazimir"
Adresa muzeului: str. Otilia Cazimir, nr.4, Iași, tel. 115231, cod 6600

Clădirea în care este amenajată casa memorială "Otilia Cazimir" a fost construită în anul 1858. Ca stil arhitectonic, se caracterizează prin discreție și simplitate, aceste dominante fiind specifice clasei de mijloc a societății românești din veacul trecut. În anul 1898, familia viitoarei scriitoare Otilia Cazimir cumpără casa prin licitație. De la vârsta de patru ani și până la sfârșitul vieții (poeta a decedat în 1967), Otilia Cazimir a locuit numai aici. Casa a fost amenajată ca muzeu în luna iunie 1972. Expoziția de bază s-a organizat în cele două camere în care poeta își primea musafirii și unde lucra până noaptea târziu. Sunt expuse trei sute de obiecte personale și manuscrise, fotografii, tablouri, în strânsă legătură cu activitatea Otiliei Cazimir.

Muzeul are angajat un custode care se ocupă de primirea și îndrumarea vizitatorilor, organizează manifestări culturale legate de personalitatea Otiliei Cazimir și răspunde de starea de conservare a patrimoniului. Anual, muzeul este vizitat de aproximativ trei mii de persoane. Întrucât Otilia Cazimir a fost și rămâne scriitoarea rămâne scriitoarea copiilor, majoritatea publicului o formează elevii. De asemenea, pășesc pragul casei numeroși studenți, dar și pensionari, oameni care au cunoscut-o mai mult sau mai puțin pe scriitoare. Clădirea se află într-o bună stare de conservare, fiind împrejmuită de o grădină cu flori pe care scriitoarea le îndrăgea.

Bojdeuca "Ion Creangă"
Adresa muzeului: str. Simion Bărnuțiu, nr. 4, Iași, tel. 032/115515, cod 6600

Bojdeuca "Ion Creangă" din Țicău, orașul Iași, primul muzeu memorial literar din România, este unul din cele 12 obiective care compun Muzeul Literaturii Române Iași. Surprinzător, aspectul acestui vechi cartier al Iașului, la distanță doar de 1 kilometru de Piața Unirii (inima orașului), relieful abrupt (alternanța deal-vale amintind spațiul mioritic specific românesc teoretizat și statuat de poetul și filosoful român Lucian Blaga) îți creează impresia că te afli într-un sat depărtat. Aici a locuit Ion Creangă (1837-1889), cel mai mare, mai cunoscut și mai iubit povestitor român, din anul 1872 și până la 31 decembrie 1889. Aici s-a cunoscut și împrietenit cu Mihai Eminescu, aici a scris întreaga sa operă: Poveștile, Povestirile și Amintirile din copilărie Această casă - numită de Ion Creangă - bojdeucă - pare coborâtă din poveste. Firesc, ea este păstrată și azi așa cum arăta în anii 1872-1889. O casă cu două încăperi mici, cu o prispă înspre nord, unde se află și ușa de intrare și un cerdac (o logie populară) cu deschidere generoasă spre orizontul dinspre răsărit sprijinit de dealurile Ciric și Șorogari.

Bojdeuca are patru ferestre cu ochiurile sub formă de cruce: două aflându-se de o parte și de alta a ușii de la intrare și celelalte două pe partea opusă a casei. Acoperișul din draniță (în solzi de pește - scânduri mici de brad) este însuflețit de două elemente simbolice: hornul pe care iese fumul și cahleața (sau lucarna), un fel de ochi fermecat prin care respiră această vietate ciudată. Bojdeuca s-a deschis pentru public la 15 aprilie 1918 - fiind primul muzeu memorial literar din România. Căsuța era însă vizitată din anul 1890, imediat după moartea scriitorului, de grupuri de elevi, studenți, profesori și ziariști. De la inaugurare și până astăzi au avut loc mai multe restaurări și reorganizări ale casei și muzeului. A doua restaurare, după cea din 1918, a avut loc în anii 1933-1934. În anii 1965-1968, fondul documentar al Bojdeucii s-a unit cu cel al muzeului Ion Creangă de la biserica Golia din Iași. A avut loc organizarea unei expoziții documentare privind viața și opera lui Creangă chiar în Bojdeucă. Într-o singură încăpere erau expuse obiecte memoriale.

În perioada 1984-1989 la Bojdeuca Ion Creangă au avut loc lucrări complexe de consolidare a terenului, de amenajare a unui amfiteatru, în aer liber, de 250 de locuri, de construire a unei clădiri special gândită pentru a adăposti expoziția documentară "Viața și opera lui Creangă" și Biblioteca Bojdeucii, spații de serviciu, depozit, cameră pentru supraveghetoare, lucrări de restaurare și reorganizare ale muzeului "Bojdeuca Ion Creangă". Și de această dată s-a avut în vedere păstrarea autenticității casei. În interior sunt expuse (în cele două încăperi și în cerdac) numai obiectele originale care au aparținut povestitorului sau familiei sale.

Colecția de obiecte memoriale originale - aflată în Bojdeucă este deosebit de valoroasă: un portret în ulei - executat în anul 1889 - anul morții scriitorului - executat de V. Mușnețanu; același pictor V. Mușnețanu execută un portret în ulei și Tincăi Vartic - cea care a fost tovarășa de viață a lui Ion Creangă la Bojdeucă; se păstrează nisipernița, tocul și călimara - folosite de Ion Creangă în scrierea operei sale; ceasul și tabachera sunt alte două obiecte memoriale simbolice; în bojdeucă se află covoare autentice românești - din lână, vopsită în culori naturale; cuptorul - ca element central al casei - și în jurul lui obiecte care foloseau în bucătăria secolului al XIX-lea: măsuță rotundă din lemn, linguri, străchini, vase etc.

În clădirea nouă, inaugurată la 11 iunie 1989, sunt expuse cărți, fotografii și documente care ilustrează drumul vieții lui Ion Creangă: școlar, preot și învățător, activitatea de scriitor: Bucoavnă - unul din primele abecedare; fotografia originală a scriitorului; cărți care au aparținut "seminaristului" Ion Creangă; manualele didactice originale alcătuite de Ion Creangă; colecția revistei "Convorbiri literare", 1867-1889 în care Ion Creangă și-a publicat opera; colecție de documente originale de la strămoșii scriitorului; colecție de documente originale ale tatălui lui Mihai Eminescu; publicații, reviste, ediții care valorifică viața și opera lui Ion Creangă.

Bojdeuca "Ion Creangă" organizează anual 4 sărbători care au devenit tradiționale: 2 ianuarie - ziua înmormântării scriitorului; 1 martie - ziua de naștere a lui Ion Creangă; 14-15 aprilie - Zilele Bojdeucii - aniversarea inaugurării primului muzeu memorial literar din România; 31 decembrie - ziua morții scriitorului - "Colinde la Bojdeucă".

Cenaclul literar "Ion Creangă" adună creatori tineri din Iași și din țară. El își ține ședințele duminica, la două săptămâni. A publicat volumul "Poveștile de la Bojdeucă", la editura Junimea, 1996, cu câștigătorii Concursului Național de Creație Literară - "Ion Creangă". Bojdeuca Ion Creangă este cel mai vizitat muzeu din Iași, fiind slujit de doi profesori de limba și literatura română (unul este membru al Uniunii Scriitorilor, cercetător al vieții lui Ion Creangă), trei supraveghetoare și o casieră. Bojdeuca Ion Creangă este un simbol, pentru ca ea se identifică adesea cu oglinda autentică a valorilor specifice românești, tradiționale. Ea oferă posibilitatea cunoașterii unui creator român de excepție, a unui interior românesc autentic, a unui geniu (Ion Creangă) identificat cu "poporul român însuși surprins într-un moment de genială expansiune".

Casa memorială "George Topîrceanu"
Adresa muzeului: str. Ralet, nr. 7, Iași, telefon 032/144675, cod 6600

Casa Memorială "George Topîrceanu" din Iași a aparținut scriitorului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu. A fost construită la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX. După ce în 1919, a fost sediul redacției revistei "Însemnări literare" tipărită sub direcția lui Mihail Sadoveanu și George Topîrceanu, (din colectivul de redacție mai făcând parte și Garabet Ibrăileanu și Demostene Botez), imobilul este pus la dispoziția lui George Topîrceanu, în anul 1932. Acesta va locui aici până la 7 mai 1937, când, răpus de boala necruțătoare va trece în neființă la numai 51 de ani și va fi înmormântat la cimitirul "Eternitatea" din Iași. Casa a fost donată în anul 1983 de proprietarii Teodor Neagu și Adrian Vulpe, Complexului Muzeal Iași. A fost renovată, și la 22 iunie 1985 a fost inaugurat acest obiectiv al Muzeului Literaturii Române Iași, cu un an înainte de sărbătorirea de către UNESCO a 100 de ani de la nașterea poetului.

Descrierea colecțiilor: Revista Fundațiilor nr. 3, martie 1934 - cu corecturi efectuate de George Topîrceanu; carte: George Topîrceanu - traducere în maghiară de Bozor Andor, cu dedicație pentru Otilia Cazimir; plăci negativ pe sticlă pentru fotografii efectuate de George Topîrceanu; tablou - Caricatura lui George Topîrceanu - de Ion Sava - director de scenă la Teatrul Național din Iași; scrisoare George Topîrceanu către Cezar Petrescu, 25.02.1929; manuscris Mihail Sadoveanu - "George Topîrceanu"; tablou guașă Victor Mihăilescu Craiu - "Casa lui George Topîrceanu din Iași"; fotografia lui George Topîrceanu cu dedicația savantului Ștefan Procopiu; scrisoarea fiului lui George Topîrceanu către Otilia Cazimir; manuscris "Panică" - versuri de Demostene Botez.

Casa memorială "Nicolae Gane"
Adresa muzeului: str. N. Gane, nr.22A, Iași, telefon 032/147610/147, cod 6600

Din luna iulie 2009 muzeul se află în conservare.

Casa "N. Gane" propune publicului vizitator un memorial N. Gane și un muzeu al Primăriei Iași. Memorialul Gane reconstituie camera de lucru a scriitorului care a stăpânit această casă. S-au folosit obiecte autentice, de epocă, din secolul al XIX-lea și obiecte, manuscrise, corespondență, documente, fotografii, tablouri, cărți care au aparținut omului de cultură care a fost un membru marcant al Societății "Junimea". S-a încercat reconstituirea atmosferei tipice unei locuințe, aparținând unui cărturar, scriitor junimist, om politic și edil al Iașului, de la jumătatea veacului trecut până la jumătatea celui de-al doilea deceniu al veacului nostru.

Dintre numeroasele exponate originale amintim doar câteva: un tablou al lui N. Gane, pictat în anul 1878 de pictorul Kabaltz, donație a lui Gh. Gane din München, nepotul lui N. Gane; un birou de epocă frumos sculptat, pe care se află o trusă de scris din bronz, cu decorații în email; o statuetă din bronz, reprezentându-l pe Dante, pe care N. Gane o avea mereu în fața sa; cărți și manuscrise din biblioteca lui N. Gane. Muzeul Primăriei din Iași face o trecere în revistă a principalelor personalități care s-au aflat în fruntea administrației orașului, începând cu secolul al XIX-lea. Majoritatea eroilor și primarilor din Iași au fost personalități proeminente ale vieții culturale românești: Costache Negruzzi, Tudorache Burada, Dimitrie Gusti, Nicolae Gahe, Vasile Pogor, Leon Negruzzi, Al. Teodoreanu, Gh. Mârzescu, Mihai Negruzzi ș.a.

Muzeul încearcă să evidențieze atât aspecte legate de activitatea în plan cultural, cât, mai ales aspecte privind activitatea lor în folosul capitalei Moldovei. S-au pus în evidență realizări deosebite în plan arhitectural și edilitar, în domenii dintre cele mai variate. Evident, la loc de cinste se află instituțiile de învățământ și cultură. S-au folosit stampe și fotografii originale, afișe, tablouri, manuscrise, publicații ale Primăriei, cărți cu autograf, obiecte ce au aparținut personalităților evocate. Toate acestea încearcă să sugereze repere ale evoluției Iașului în ultimele două sute de ani. Cele două nuclee de muzee vor fi extinse în anii următori, pe măsură ce se va dispune de mai mult spațiu. Se vor adăuga acestora un Muzeu al Instrumentelor Mecanice de Scris, pentru care s-a început deja activitatea de documentare și colectare a materialelor.

Casa memorială "Mihai Codreanu"
Adresa muzeului: str. Rece, nr. 5, Iași, telefon 032/117664, cod 6600

În imobilul, devenit muzeu în august 1970 și supranumit "Vila Sonet", a locuit și a creat maestrul sonetului românesc, Mihai Codreanu. El considera că sonetul este o poezie de maximă virtuozitate. Clădirea este situată într-un cartier vechi al orașului, în vecinătatea unei străvechi bodegi cu rezonanțe istorice, numită "Bolta Rece", fiind locul de întâlnire a boemei ieșene și mai cu seamă a unor personalități precum Eminescu, Creangă, Caragiale etc. Casa a fost construită pe un loc primit de scriitor din partea primăriei ieșene, ca dar și drept recunoștință a meritelor sale literare, în anul 1934. Construită în stil românesc-brâncovenesc, după planul unui arhitect format la școala "Mincu", "Vila Sonet" va purta pentru totdeauna amprenta sonetistului dar și a numeroaselor întâlniri literare între personalități ale scrisului românesc, printre care Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Al. și Ionel Teodoreanu, Otilia Cazimir și alții.

Imobilul este ocupat de scriitor până la moartea sa, în 1957. Muzeul actual este organizat într-o manieră în care, doar în mică măsură, s-ar putea vorbi de intervenția tehnicilor muzeografice cunoscute, aceasta pentru a se respecta dorința donatorului (soția scriitorului) de a păstra imaginea casei din timpul vieții sonetistului. Astfel, expoziția permanentă ce se desfășoară pe spațiul cuprins de un hol și trei încăperi, marchează convingător principalele aspecte din viața și activitatea cunoscutului sonetist, dar păstrează și atmosfera autentică a modului de organizare a caselor mici, burgheze, din Iașul primei jumătăți a veacului XX. Muzeul, în organizarea sa actuală, numără 700 de obiecte (unele de patrimoniu) expuse. Clădirea nu a suferit modificări și nici nu a fost supusă unor reparații capitale. Personalul care deservește muzeul se compune dintr-un specialist muzeograf cu studii universitare și două persoane de supraveghere cu studii medii.

Casa memorială "Mihail Sadoveanu"

Adresa: Aleea Sadoveanu nr 12, Iași, tel 032/115840

Principalele date referitoare la istoricul Casei de la Copou - devenită celebră datorită personalităților care au ctitorit-o și care au locuit-o de-a lungul anilor - ne sunt furnizate de istoricul Dan Bădărău, cercetător al trecutului Iașilor. Apelăm, deci, la sursa cea mai autorizată. "La 1834 nu se afla încă pe acest loc decât o vie a agăi Kogălniceanu în mijlocul vechilor podgorii ale Iașilor, despre care se pomenește în cronici, căci războaiele nu le-au ocolit și nu o dată s-au dat lupte printre vii. Mihail Kogălniceanu avea în oraș o casă spațioasă, care mai există și astăzi; dar el a hotărât să dea curs fanteziei sale și să-și clădească o vilă în mijlocul podgoriei, aproape la porțile Iașilor. Și tot el este acela care a avut ideea să ridice turnul în patru muchii din care cuprinzi cu vederea Moldova cu tot latul ei, din valea Prutului și până la Ceahlău.

(...) la 1856 vila era înființată de mai mulți ani. Lovit de una din acele jene financiare strigătoare care erau lucru curent la el, fostul adjutant domnesc o dăduse cu chirie. ... Când Mihail Sadoveanu a dobândit proprietatea la 1919, împreună cu fratele său Vasile, vila nu se afla în special în interior, în înfățișarea exactă în care fusese clădită. Mihail Kogălniceanu o vânduse în cele din urmă bancherului milionar și baron austriac Neuschotz, care a înfrumusețat-o, introducând parchete înstelate, precum și ferestre și uși aduse de la Viena. Pe acestea din urmă, Neuschotz n-a uitat că se cuvenea să le orneze cu câte o coroană de baron; iar aceste embleme, Sadoveanu s-a grăbit să le înlăture, la rândul său. Și tot din timpul lui Neuschotz este și sala de baie de patrician roman, în plăci de faianță, cu mica ei piscină îngropată în planșeu.

... Întâmplarea a voit ca Mihail Sadoveanu să pășească în noua sa casă de la Copou, în 1919, într-un moment în care George Enescu era pe punctul de a se deslipi de o reședință care îi devenise dragă și în care compusese și cântase timp de trei ani, când se stabilise momentan în Iași de pe urma celui dintâi război mondial. Vreme de mai multe luni de zile, Euterpe și Erato au prezidat deci amândouă într-o aceeași casă. În cele din urmă însă, muza lui Mihail Sadoveanu a rămas să stăpânească singură și timp de două decenii a viețuit nestingherită în acest cadru, inspirându-l pe cel mai mare prozator al poporului nostru. În 1947, Mihail Sadoveanu a donat domeniul Institutului de Agronomie din Iași. Castelul cu turn cunoaște acum o nouă etapă a istoriei sale. Dar nimeni și nimic nu ar izbuti vreodată să alunge din aceste locuri umbrele luminoase chemate la viață de uriașul maestru al literaturii românești și născute nemuritoare."

La 6 noiembrie 1980, casa de la Copou cunoaște momentul sărbătoresc al inaugurării sale ca Muzeu Memorial "Mihail Sadoveanu". Sunt prezenți la festivitate: fiica scriitorului, Profira Sadoveanu, soția sa, Valeria Sadoveanu, I.P.S. Teoctist, Mitropolitul Moldovei și Sucevei scriitori și oameni de cultură, oficialități din Iași, un numeros public. Gazde sunt muzeografii Muzeului Literaturii Române din Iași, cei care, cu efort și stăruință, au dat clădirii destinația și înfățișarea de astăzi. Alături de ei, domnul Constantin Mitru, cumnatul și secretarul marelui scriitor, fără inițiativa și contribuția căruia acest lăcaș al memoriei noastre culturale poate că n-ar fi existat. Ansamblul sculptural (autor Dan Covătaru) din grădina muzeului păstrează cu pioșenie urna funerară cu rămășițele pământești ale Valeriei Sadoveanu. Dorința scriitorului de a-și afla odihna veșnică în acest loc nu s-a înfăptuit încă. Reamintim cuvintele sale, rostite la 6 februarie 1938, cu prilejul conferirii de către Universitatea ieșeană a titlului de doctor "honoris causa": "Oriunde m-ar purta valurile vieții, dumneavoastră știți că mă întorc aici așa cum albina, după ce explorează câmpia și cerul, se întoarce la roiul său, fără de care nu poate trăi. Nădăjduiesc ca și popasul meu din urmă, cel definitiv, tot aici va fi. Doresc ca acest popas să fie cât mai întârziat, surprizele existenței și fragilitatea ființei noastre l-ar putea face, însă, și foarte apropiat."

Casa "Dosoftei"
Adresa muzeului: strada A. Panu, nr. 54, Iași, cod 6600, telefon: 032/ 146 321

Casa "Dosoftei" este muzeul care se ocupă, în cadrul Muzeului Literaturii Române, de literatură română veche. Ea se află în cea mai veche parte a orașului, în preajma curții domnești, astăzi vis-a-vis de biserica Domnească și Palatul Culturii (Complexul Național Muzeal "Moldova") și nu departe de Biserica "Trei Ierarhi" - sediu al primei tiparnițe din Moldova în perioada lui Vasile Lupu și a lui Varlaam. Clădirea actualului muzeu este considerată una dintre cele mai vechi construcții din Iași, fiind atestată documentar în perioada lui Antonie-vodă Ruset și a cărturarului și a mitropolitului Dosoftei, intre 1673 și 1679. Într-o primă fază, documentele semnalează clădirea ca făcând parte dintre anexele curții domnești, după mutarea capitalei de la Suceava la Iași.

Până în anii 1686 clădirea adăpostește tiparnița mitropolitului Dosoftei. Aici au fost tipărite cărți, a căror contribuție, în procesul de extindere a folosirii limbii române în instituțiile de cult, este de mare importanță. Spațiul de expunere cuprinde trei încăperi: două la parter și una la etaj. Exponatele sunt oferite vizitatorului în asa fel încât este demonstrat modelul de circulatie și interferență cu celelalte regiuni ale țării. Datorită acestui criteriu de expunere este mai simplu de urmărit evoluția în dezvoltarea literaturii române vechi la Iași, centru spiritual al Moldovei. Numai astfel este motivată prezența în expoziția permanentă a unor mărturii de veche limbă românească de circulație în teritoriile locuite de români (indiferent de locul tipăririi sau copierii lor).

Urmează prezentarea schematică a organizării materialului expus:

bulletilustrarea dezvoltării literaturii române vechi până în jurul anului 1830, rolul Iașului cultural și a personalităților sale, începuturile literaturii în limba slavonă și îndeosebi epoca artei caligrafice și miniaturale.
bulletînceputurile tiparului pe teritoriile locuite de români (Liturghierul lui Macarie, 1508)
bulletînceputurile scrisului în limba română - "Scrisoarea lui Neacșu (1521)" și "Apostolul" copiat la Brașov (1559) - considerat cel mai vechi exponat - mss. românesc datat.
bulletînceputurile tiparului la Iași - "Cartea românească de invățătură" sau "Cazanie" (1643) - prima tipăritură de pe teritoriul Moldovei.
bulletdezvoltarea tiparului la Iași, dar și în celelalte provincii românești în secolul al XVII-lea - "Carte românească de învățătură" sau "Pravila lui Vasile Lupu" - prima carte de legi de pe teritoriul Moldovei.
bulletprezentarea activității mitropolitului cărturar Dosoftei (Psaltirea pre versuri tocmită. Uniew, 1673).
bulletTipărituri ale unor mari cărturari români la Iași ("Biblia de la București", 1688 - unul dintre marii traducători este Nicolae Milescu).
bulletdezvoltarea literaturii în secolul XVIII și a tiparului la începutul secolului al XIX-lea.
bulletdezvoltarea literaturii istorice la Iași, începuturile istoriografiei în limba română (epoca marilor cronicari).

Clădirea a fost restaurată, de către Direcția Monumentelor Istorice, între 1962-1968, iar muzeul a fost inaugurat la 7 august 1970. După 1968 clădirea nu a mai suferit modificări. Este deservită de un specialist muzeograf cu studii universitare și două persoane la supraveghere, cu studii medii.

Muzeul Mihai Eminescu
Adresa muzeului: Parcul Copou, Iași, tel 032/144759, cod 6600

Înființarea unui memorial Eminescu la Iași s-a impus conștiinței culturale, întemeiată fiind pe faptul că dintre toate localitățile românești în care a trăit și a activat Eminescu, Iașul a fost și a rămas singura întipărită ca o oază de lumină în însăși ființa poetului. De Iași, în același timp, este legată afirmarea personalității sale artistice în adevăratele ei dimensiuni creatoare, începând cu publicarea în revista "Convorbiri Literare" a poemului "Venere și madonă". Prin Iași, mai exact la societatea "Junimea", Eminescu aderă și se înscrie definitiv în noua direcție postpașoptistă imprimată culturii române. Iașul, revista și societatea culturală mai sus menționate aveau să-l impună, de fapt, și conștiinței publice românești.

Împlinirea a 100 de ani de la trecerea în neființă a poetului îl găsea pe Eminescu fără o casă a sa, la Iași unde locuise o bună perioadă de timp. Ideea se reimpunea cu maximă necesitate. S-a ales această dată pentru concretizarea ei, nu o casă sau o cameră în care Eminescu fusese găzduit, ci locul în care însăși amintirea poetului rămăsese în Iași o prezență vie, cotidiană și perpetuă: Parcul Copou, acest sui-generis Fontainbleu al Iașilor, vechi de peste două secole, cu arbori seculari, îndrăgit de Eminescu, în care trecerea sa pe aici e evocată încă de arborele preferat, teiul, devenit leitmotiv al poeziei sale; teiul lui Eminescu - Teiul Sfânt - pentru cei care vin astăzi să se cufunde pentru o clipă în rememorări benefice și în spiritualitatea sa. Începutul a fost făcut prin deschiderea, într-o clădire existentă în centrul orașului, a Expoziției permanente "Mihai Eminescu". Ideea a fost unanim acceptată generând hotărârea unei construcții noi, cu o arhitectură sugerată de coordonatele creației eminesciene, funcțională cultural și muzeal. Transpunerea în proiect a fost încredințată arhitectului Virgil Onofrei.

Clădirea, construită astfel, a fost inaugurată în 1989 ca un omagiu adus poetului la Centenarul morții sale și este, după părerea specialiștilor în domeniu din România, a zecilor de mii de vizitatori din țară și de peste hotare, care au văzut muzeul Eminescu, un adevărat monument de arhitectură capabil să evoce prin sine însuși dimensiunile creației eminesciene. Întrarea în folosință a spațiului destinat Cafenelei literar-artistice și a sălii polivalente, aflată în curs de finalizare, ca și dotarea întregului complex cu mijloacele tehnice audio-vizuale, va întregi imaginea Centrului Cultural Național "Mihai Eminescu", în care deocamdată funcționează doar segmentul muzeal, asigurând o cunoaștere cuprinzătoare, diversă și profundă a personalității și creației geniului tutelar al literaturii române.

Date despre clădire și colectivul muzeului: muzeul este compus din trei săli: două la parter, Sala destinului și Sala de artă, și una la etaj, Sala prieteniei; colectivul muzeului este format din doi muzeografi cu studii superioare și trei supraveghetoare cu studii medii. Colecția de carte cuprinde ediții ale creației eminesciene de la prima ediție (1884) până la edițiile recente, studii monografice privind viața poetului, exegeze critice și traduceri ale poeziei lui Eminescu în limbii străine. Piesele importante din această colecție sunt: Mihai Eminescu - Poesii, Ed. Socec, București, 1884; Mihai Eminescu - Poems (poezii în limba engleză), Ed. Grimm, 1938; Mihai Eminescu - Augsewahlte Gedichte (poezii în limba germană), Timișoara, 1932; Mihai Eminescu - Poesies (în limba franceză), București, 1931.

Colecția de fotografii Eminescu, cuprinde originale și fotocopii ale tuturor fotografiilor legate de viața și activitatea lui Eminescu. Piesele importante sunt: Foto M. Eminescu, 1884, Iași, Foto - Nestor Heck. Colecția de artă cuprinde pictură, grafică și sculptură cu referire la Eminescu și creația sa. Piesele importante sunt: colecția de grafică inspirată de creația eminesciană, 25 bucăți, autori: Ligia Macovei, Done Stan, C. Baciu și alții; M. Eminescu, bust (bronz), R.P. Hette, 1935 și un pian, marca Fr. Ehrbar, Viena 1873, care a aparținut Aglaei - Drogli Eminovici, sora poetului.

Casa Memorială " Vasile Alecsandri"
Adresa muzeului: comuna Mircești, județul Iași

Casa memorială a fost construită de poetul Vasile Alecsandri în anul 1867, după propriile planuri. Se află la 4 km distanță de șoseaua Roman-Iași și Roman-Suceava. În testamentul întocmit în 1885 poetul lasă sub formă de donație Academiei Române casa de la Mircești cu toate bunurile, printre care și biblioteca și unele manuscrise autografe. Abia în 1914 Academia Română intră, de facto, în posesia casei, când este numit și un custode al întregului inventar. Așadar, începând cu anul 1914 și până în 1944, tot acest inventar cu valoare memorială și culturală este accesibilă publicului vizitator. Deși nu figurează astfel, acest muzeu ar putea trece drept prima casă memorială literară din România. În timpul celui de-al doilea război mondial, imobilul și bunurile sale au avut de suferit consecințe însemnate, necesitând lucrări de restaurare. Abia în 1955 clădirea dobândește statutul de instituție muzeală, iar din 9 iunie 1957 este inaugurat acest însemnat lăcaș de memorie culturală. În 1987 expoziția permanentă este refăcută după noi norme muzeotehnice moderne. Începând cu anul 1992 au loc lucrări de restaurare și reorganizare a expoziției permanente iar în 1993 este reoferită publicului vizitator.

Organizarea expozițională afectează doar cinci încăperi și un coridor din întreaga casă (holul de la intrare, sala de biliard, camera Mariei, sufrageria, dormitorul, cabinetul de lucru), restul holurilor și atenansele fiind improprii unui asemenea scop. Expoziția permanentă reconstituie, cronologic, etape din viața scriitorului Vasile Alecsandri și momente legate de activitate sa literară. Astfel sunt prezentate: portretele părinților și ale familiei, perioada studiilor la Iași și Paris, debutul literar, activitatea de culegător de folclor și de dramaturg, participarea la evenimentele din 1848 și din perioada Unirii. Încăperea următoare este dedicată perioadei "Pastelurilor", a legăturilor sale cu Societatea culturală "Junimea", al cărei președinte de onoare a fost, a operei inchinate luptei pentru Independență, precum și marilor creații din dramaturgia istorică. Un loc special îl are relația sa cu poetul Fr. Mistral și momentul premierii sale, în 1878, pentru "Cântecul Gintei latine", la Festivalul de la Montpellier. Sufrageria este destinată prezentării prietenilor apropiați ai poetului, personalități de frunte ale culturii românești: C. Negri, M. Eminescu, C. Negruzzi, T. Maiorescu, M. Kogălniceanu, Ion Ghica, A. Hurmuzachi, Iacob Negruzzi, precum și soției și ficei sale.

Vizitatorul ia contact cu portrete realizate de C.D. Stahi, N. Livadatti, Costache Agafiței, Victor Mihăilescu-Craiu, Traian Mocanu, Ioan Georgescu, precum și cu stampe de epocă, fotocopii care au rolul de a reface atmosfera în care a creat V. Alecsandri, la Mircești. Sunt prezentate în vitrine, ediții prime și cu autograful poetului ale operelor: "Balade populare", Iași, 1852; "Poezii populare ale românilor", București, 1866; "Ballades et chant populaires", Paris, 1856; "Repertoriul dramatic", Iași, 1852; "O nuntă țărănească", Iași, Paris, 1853; "Despot-vodă", București, 1880; "Ovidiu", București, 1890 etc. ; acte și documente ale poetului și familiei sale, manuscrise, scrisori, precum și obiecte care i-au aparținut începând cu biblioteca, biroul, masa de sufragerie, fotolii, dulapuri, draperii, covoare, cufăr de diplomat, bicorn, șezlonguri, divan turcesc, termiând cu obiecte de dimensiuni mici: evantai, lulea, amuletă, cântar de scrisori, microscop, lupe, coupe-papier, albume, mape, medalii, insigne. Toate exponatele autentice reușesc să refacă atmosfera în care a realizat, după cum însuși mărturisește: "Despot Vodă", "Fântâna Blanduziei", "Pastelurile", "Legendele", "Dumbrava Rosie".

În curtea casei memoriale se află mausoleul ridicat de Academia Română în care se află sicriul poetului, precum și osemintele părinților și ale soției sale. Stejari și nuci seculari, plantați de poet, te întâmpină încă de la intrarea în grădină, iar liliecii își pot calăuzi și acum pașii pentru promenadă.

Casa memoriala "Constantin Negruzzi"
Adresa: Comuna Trifesti, jud. Iasi, tel. 10A

Muzeu nominalizat pentru premiul EMYA - "Muzeul European al anului 1997"

Casa memorială "Constantin Negruzzi" din satul Hermeziu, comuna Trifești, judetul Iași (aflată la 40 km depărtare de orașul Iași), datează de la începutul secolului XIX. Putem vorbi în cazul familiei Negruzzi de un ansamblu de ctitorii: alături de biserica și de casa (de fapt un conac), Iacob Negruzzi construiește în 1870 un edificiu căruia îi dă destinația de școală, care și astăzi îi poartă numele. Conacul a aparținut familiei până în anul 1949 când, distrus de război, este transformat în sediu al unei gospodării agricole colective, în spațiul ei fiind adapostită, un timp, o gradiniță de copii.

În 1969 cu prilejul Centenarului morții scriitorului Constantin Negruzzi, sărbătorit de UNESCO, un grup de cadre didactice împreună cu oficialități locale și județene organizează, cu sprijinul unor muzeografi, un nucleu de muzeu, în cea mai mare parte de etnografie și istorie, având într-o încăpere și obiecte de mobilier și personale ale familiei Negruzzi. Muzeul a funcționat cu intermitențe și cu voluntariat, desființându-se în cele din urmă. În anul 1991 Muzeul Literaturii Române Iași solicită Prefecturii și Consiliului Județean Iași atribuirea clădirii în vederea restaurării și amenajării unei case memoriale literare. În iulie 1991 Primăria comunei Trifești transmite în administrarea muzeului casa, precum și o suprafață din terenul familiei Negruzzi, iar din 1993 Consiliul Județean Iași finanțează lucrările de restaurare, precum și achiziționarea unor valori de patrimoniu. Alături de achizițiile și donațiile anterioare, acestea devin exponatele actualei case memoriale, inaugurată la data de 7 octombrie 1995.

Casa conține cinci săli de expoziție, o sală multifuncționala pentru manifestări de amploare, precum și două camere extramuzeale pentru personalul de serviciu. Casa memorială cuprinde: o expoziție documentară și reconstituirea muzeografică a patru camere memoriale. Holul central în care este amenajată expoziția documentară însumează manuscrise, cărți în ediții prime și cu autografe, fotografii edite și inedite, fotocopii, obiecte care le-au aparținut scriitorilor (pipă, medalii, ștampile, ceasornic solar etc.), numeroase extrase din operele lor, precum și ale exegeților acestora, fișe bio-bibliografice și genealogice, tablouri și portrete în ulei și busturi în ghips. Camerele memoriale - salon de muzică, biblioteca-birou, sufragerie, dormitor - sunt amenajate cât mai aproape de destinația lor originală, punând în evidență piese de mobilier, instrumente muzicale (flautul lui Iacob, pianul lui Leon etc.), fotografii, portrete ale membrilor familiei sau ale prietenilor, realizate de artiști plastici ieșeni contemporani, stampe de epocă, covoare, piese de iluminat, mobilier de sufragerie original.

Biblioteca conține o reconstituire a colecțiilor de ziare și reviste, cărți, calendare, ediții numeroase ale operelor negruzziștilor, carte veche românească, manuscrise, literatură franceză, germană, greacă, latină, italiană etc. În perspectivă se intenționeaza completarea expoziției de bază cu noi valori prin achiziții și donații, popularizarea activității casei memoriale în vederea includerii ei și a mormintelor scriitorilor în circuitul turistic cultural național și internațional.